„O carte de o sinceritate brutală, unde niciun sentiment, nicio trăire, nicio faptă nu rămân nedisecate și neexpuse privirii cititorilor. Dar ceea ce impresionează cel mai mult este capacitatea Petronelei Rotar de a răsfrânge și asupra lor complicațiile și nesiguranțele personajelor din carte, provocându-i la o introspecție adâncă în urma căreia rămâne întrebarea: Oare eu cât am fost, cât sunt de orb? Indiferent de gradul de empatie sau respingere pe care îl ai fața de personaje, romanul acesta devine mai devreme sau mai târziu o poveste personală, pe care fiecare cititor o modelează mai mult sau mai puțin conștient. Nu e de mirare că, la final, simți că ai citit o carte despre tine, în care chiar dacă nu te-ai regăsit cu totul, te-ai simțit parte din poveste." Camelia Cavadia
„Ca o disecție făcută pe viu, cartea Petronelei este construita în jurul revelației dureroase că, deși ne ascundem sub un munte de mecanisme de apărare cotidiene, de noi înșine nu avem unde să fugim." Anca Mizumschi